Între capricii şi sex

Între capriciile profesionale şi sex

Sexologul francez Catherine Solano a declarat, într-unul dintre interviurile acordate unei publicaţii din ţara mamă, că cel mai frecvent motiv invocat ca scuză pentru o activitate sexuală nesatisfăcătoare este oboseala impusă de locul de muncă. O astfel de părere a fost confirmată des de către psihologii români şi acceptată ca pe o soartă nefericită de către mulţi dintre cei care mă înconjuară. Frontiera dintre viaţa profesională şi cea personală este, în majoritatea cazurilor, aproape insesizabilă.
Şi nu este neapărat o teorie revelatoare: am devenit “indivizi ai muncii” pentru câştigarea existenţei, dar şi pentru definirea eului social. Trăim la birou mai multe ore decât acasă, împărţim mai multe sentimente mărunte cu partenerii de la birou decât cu cei din viaţa intimă, iar oboseala şi stresul acumulate vor rămâne mereu unii dintre cei mai de temut duşmani ai libidoului.
Sunt atâtea motive conflictuale ce apar între doi iubiţi, doi amanţi, un soţ şi o soţie… însă oboseala are caracterul înşelător de a te îndepărta de cel de lângă tine treptat, fără să o simţi aşa de prezentă ca pe un scandal sau o nemulţumire exactă, de exemplu. Oboseala creează încet, dar sigur tensiuni până la a te face să te raportezi la patul tău strict ca la un loc unde îţi găseşti odihna, relaxarea, somnul mult dorit, uitând că el mai are un rol echilibrator, acela de “teatru amoros”…
Mai mult, am observat cum, chiar şi atunci când cei implicaţi vorbesc despre liantul dintre activitatea sexuală şi locul de muncă care îi epuizează, ei de fapt vorbesc de (şi numai de) locul de muncă.
Îmi spunea o prietenă: “grija că mai am atâtea responsabilităţi neterminate şi stresul că s-ar putea să nu am timp a doua zi, îmi transformă libidoul în exact un mecanism automat.”
Nu numai că sună trist, dar mai puţin sau deloc sex înseamnă de fapt pierderea contactului cu celălalt, cu trupul lui, dar şi cu o parte dintre emoţiile lui.
Te trezeşti de dimineaţă (din ce în ce mai de dimineaţă), ajungi acasa târziu (din ce în ce mai târziu) şi dependenţa de un asemenea ritm (care, nu neg că nu aduce şi multe avantaje) îţi ia până şi puterea de a dărui gesturi de afecţiune – chiar şi o îmbrăţişare poate părea prea mult în nopţile când patul tău te ajută să îţi întinzi muşchii şi să adormi instantaneu.
Sunt multe cazuri în care atât femeile, cât şi bărbaţii recunosc că şeful lor le ocupă mintea 24 din 24 de ore…
E mereu cineva care să-ţi amintească că ti-ai neglijat munca, dar nu e nimeni care să-ţi amintească că ai neglijat sexul din viaţa ta; trăim într-o societate în care programul profesional este deplin şi involuntar antierotic.
Stresul produce o descărcare de adrenalină care afectează presiunea sangvină: arterele se îngustează, contracţiile cardiace devin mai puternice şi mai rapide, crescând presiunea în artere. Odată cu creşterea pulsului arterelor din organism, adrenalina eliberată comprimă arterele sexuale… ceea ce înseamnă că erecţia şi lubrifierea nu se face corect.
Soluţia este să revii la intimitatea fizică, treptat, prin diverse mesaje, dar nu atunci când capriciile profesionale ţi-au distrus deja relaţia sau căsnicia. Pentru că, în fond, nu putem trăi nici fără viaţa profesională, dar cu atât mai mult fără viaţa intimă.
Chiar dacă raportul sexual nu este cel mai bun, este primordial să-ţi ţii partenerul aproape, să rămâi conectat la el. Viaţa sexuală ar trebui să îţi aducă destindere în alte medii, nu alte medii să-ţi aducă stres în viaţa sexuală.
Deşi, aşa cum v-am mărturisit de multe ori, nu sunt adepta programelor şi a mecanizării vieţii personale, totuşi, cea mai sigură soluţie este cea a unui program prestabilit în care ştii sigur câte ore pe săptămână timpul nu mai costă bani şi câte ore ţi le poţi dedica exclusiv ţie şi relaţiilor sexuale.
28 august 2012 Bianca Dragomir Redactor