Sexologul francez Catherine Solano a declarat, într-unul dintre 
interviurile acordate unei publicaţii din ţara mamă, că cel mai frecvent
 motiv invocat ca scuză pentru o activitate sexuală nesatisfăcătoare 
este oboseala impusă de locul de muncă. O astfel de părere a fost 
confirmată des de către psihologii români şi acceptată ca pe o soartă 
nefericită de către mulţi dintre cei care mă înconjuară. Frontiera 
dintre viaţa profesională şi cea personală este, în majoritatea 
cazurilor, aproape insesizabilă.
Şi nu este neapărat o teorie revelatoare: am devenit “indivizi ai 
muncii” pentru câştigarea existenţei, dar şi pentru definirea eului 
social. Trăim la birou mai multe ore decât acasă, împărţim mai multe 
sentimente mărunte cu partenerii de la birou decât cu cei din viaţa 
intimă, iar oboseala şi stresul acumulate vor rămâne mereu unii dintre 
cei mai de temut 
duşmani ai libidoului. 
Sunt atâtea motive conflictuale ce apar între doi iubiţi, doi amanţi, un
 soţ şi o soţie… însă oboseala are caracterul înşelător de a te 
îndepărta de cel de lângă tine treptat, fără să o simţi aşa de prezentă 
ca pe un scandal sau o nemulţumire exactă, de exemplu. Oboseala creează 
încet, dar sigur tensiuni până la a te face să te raportezi la patul tău
 strict ca la un loc unde îţi găseşti odihna, relaxarea, somnul mult 
dorit, uitând că el mai are un rol echilibrator, acela de “teatru 
amoros”…
Mai mult, am observat cum, chiar şi atunci când cei implicaţi vorbesc 
despre liantul dintre activitatea sexuală şi locul de muncă care îi 
epuizează, ei de fapt vorbesc de (şi numai de) locul de muncă.
Îmi spunea o prietenă: “grija că mai am atâtea responsabilităţi 
neterminate şi stresul că s-ar putea să nu am timp a doua zi, îmi 
transformă libidoul în exact un mecanism automat.”
Nu numai că sună trist, dar mai puţin sau deloc 
sex înseamnă de fapt pierderea contactului cu celălalt, cu trupul lui, dar şi cu o parte dintre emoţiile lui.
Te trezeşti de dimineaţă (din ce în ce mai de dimineaţă), ajungi acasa 
târziu (din ce în ce mai târziu) şi dependenţa de un asemenea ritm 
(care, nu neg că nu aduce şi multe avantaje) îţi ia până şi puterea de a
 dărui gesturi de afecţiune – chiar şi o îmbrăţişare poate părea prea 
mult în nopţile când patul tău te ajută să îţi întinzi muşchii şi să 
adormi instantaneu.
Sunt multe cazuri în care atât femeile, cât şi bărbaţii recunosc că şeful lor le ocupă mintea 24 din 24 de ore…
E mereu cineva care să-ţi amintească că ti-ai neglijat munca, dar nu e 
nimeni care să-ţi amintească că ai neglijat sexul din viaţa ta; trăim 
într-o societate în care programul profesional este deplin şi involuntar
 antierotic.
Stresul produce o descărcare de adrenalină care afectează presiunea 
sangvină: arterele se îngustează, contracţiile cardiace devin mai 
puternice şi mai rapide, crescând presiunea în artere. Odată cu 
creşterea pulsului arterelor din organism, adrenalina eliberată comprimă
 arterele sexuale… ceea ce înseamnă că erecţia şi lubrifierea nu se face
 corect.
Soluţia este să revii la intimitatea fizică, treptat, prin diverse 
mesaje, dar nu atunci când capriciile profesionale ţi-au distrus deja 
relaţia sau căsnicia. Pentru că, în fond, nu putem trăi nici fără viaţa 
profesională, dar cu atât mai mult fără viaţa intimă.
Chiar dacă raportul sexual nu este cel mai bun, este primordial să-ţi 
ţii partenerul aproape, să rămâi conectat la el. Viaţa sexuală ar trebui
 să îţi aducă destindere în alte medii, nu alte medii să-ţi aducă 
stres în viaţa sexuală.
Deşi, aşa cum v-am mărturisit de multe ori, nu sunt adepta programelor 
şi a mecanizării vieţii personale, totuşi, cea mai sigură soluţie este 
cea a unui program prestabilit în care ştii sigur câte ore pe săptămână 
timpul nu mai costă bani şi câte ore ţi le poţi dedica exclusiv ţie şi 
relaţiilor sexuale.
28 august 2012 Bianca Dragomir Redactor